Sursa: Grigore Ionescu (Ghid istoric și artistic) – București (Text) si @Bestshots.catalin (Foto)
Dealul Mitropoliei sau Colina Bucuriei este o colină din București, un punct istoric, cultural, arhitectonic, confesional, turistic important pe harta capitalei Românei. Din punct de vedere confesional, Dealul Mitropoliei este un reper pentru ortodoxismul din România, aici fiind în prezent sediul Patriarhiei Române și reședința Patriarhului. În 1650 dealul era acoperit de viță de vie aflată în proprietatea voievozilor țării. Complexul mănăstiresc era încojurat cu ziduri, precum o cetate, începând cu 1698 accesul în curtea mănăstirii se făcea prin clopotnița construită de Constantin Brâncoveanu. În interiorul curții existau 3 cruci de piatră: una sculptată în amintirea Mitropolitului Teodosie, alta în cinstea generalului Miloradovici, iar alta care amintește de răscoala semenilor din 1652, în timpul lui Constantin Șerban, împotriva boierilor. Semenii era un regiment format din 2000 de soldați străini doar pentru a lupta în războaie, întemeiat de Matei Basarab. În timpul acestei răscoale a fost omorât Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu. Bunicul lui Constantin Brâncoveanu, Preda, asasinat mai târziu de Radu Mihnea, ridică pe locul în care a fost asasinat fiul său Papa Brâncoveanu o cruce de lemn în memoria acestuia. Mai târziu, unul din fiii lui Constantin Brâncoveanu, Constantin Beizadea, a înlocuit crucea cu una de piatră care, conform înscripției de pe ea, a fost construită în 20 iulie 1713. Crucea a dispărut în anii ’80. De ea mai amintește o cruce așezată în acest loc în anii ’90.
În 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești, a fost primită cu bucurie de locuitorii celor două provincii. Cu toate acestea în Țara Românească exista o mișcare conservatoare care se opunea victoriei alesului partidei naționale. Deoarece partea conservatoarea avea o majoritate în Adunarea electivă, mișcarea unionistă a hotărât adunarea unei mulțimi la ședințele din 22-24 ianuarie 1859. Cei peste 30 000 de oameni strânși pe Dealul Mitropoliei erau locuitori ai Bucureștiului și ai împrejurimilor, veniți pentru a-l susține pe Alexandru Ioan Cuza și pentru a ține sub presiune ședințele forului legislativ. Încercând să elibereze adunarea electivă de presiunea maselor, caimacamia Țării Românești a dispus mutarea a două batalioane de soldați în mijlocul mulțimii de pe Dealul Mitropoliei și folosirea forței pentru a-i dispersa pe aceștia. Datorită presiunii maselor și din dorința de a evita o baie de sânge, generalul Vlădoianu se vede nevoit să ceară trupelor să se retragă în cazărmi. În seara de 23 ianuarie forțele conservatoare observând că nu se poate conta pe oștire își schimbă poziția inițială, astfel încât în 24 ianuarie Adunarea electivă din București votează în unanimitate propunerea lui Vasile Boerescu, Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Româneși și al Moldovei.
Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost construită între anii 1654-1658 de Constantin Șerban Basarab și soția acestuia Bălașa, și sfințită în timpul domniei lui Mihnea al III-lea în 1658. Imediat după sfințire biserica a fost transformată în Mitropolia țării. După primul război mondial Mitropolia este transformată în Patriarhie. Numele meșterului care s-a ocupat de construcția acestuia este necunoscut, ca la mai toate bisericile de pe teritoriul României, în schimb sunt cunoscuți dregătorii care au supravegheat construcția edificiului, logăfătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu. Ca aspect general biserica este o copie a bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, turlele fiind asemănătoare cu biserica lui Neagoe Basarab. Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774.