• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Călător prin România

Prin anii ’20 ai secolului al XIX-lea, în arhivele administraţiei austriece, sunt menţionate primele nume de străzi care, de regulă, împrumutau numele unuia dintre locuitorii de vază care locuia pe acea stradă, sau erau denumite după ocupaţia acelei persoane, sau împrumutau numele localităţii cu care făceau legătura. De exemplu: Ambrosiusgasse – după numele inginerului Hermann Ambrosius( acum, str. Hurmuzachi); Neubauergasse (acum, str. Cuza Vodă); Zeiselgasse( acum, str.I.Porumbescu); Floriangasse; Kirchengasse(acum, str. Ştefan cel Mare); Ringplatz( acum, Piaţa Unirii); Fratautzergasse(numită apoi Regina Maria, iar acum str. 1 Mai); Woitinellergasse(numită apoi str. Principele Carol, iar acum str. Putnei); Wolowetzergasse (acum str. Volovăţului).

La mijlocul secolului al XIX-lea are loc o reorganizare administrativă a Bucovinei, Rădăuţiul devenind capitală de raion. Si pentru că tot am vorbit despre judeţul Rădăuţi, cred că interesant ar fi de menţionat şi numele primilor prefecţi ai acestui judeţ(începând din 1926 şi până în 1940):Emanuel Băncescu(1926); Dr. Edgar Klaus(1926); Nicolae Negruţu(1927); Ilie Vişan(1928); Baron von Gastheim(1931); Nicolai Săvescu; Demir Sion; Dr. Egon Patak; Laurenţiu Nicolau; Nicu Sulcină.

În decursul vremurilor oraşul nu se poate lăuda ca având o industrie proprie bine definită. Baza au reprezentat-o atelierele manufacturiere şi, mai ales, datorită crescătoriei de cai şi a târgului care se ţinea pe locul actualului parc din centrul oraşului.

În 1789 este construită prima fabrică de bere care, în 1897 a fost cumpărată de Mechel Rudich. Fiul şi deci succesorul lui, Solomon Rudich, a înfiinţat rafinăria de spirt precum şi fabrica de lichior. Produsele fabricii erau de foarte bună calitate, ele fiind premiate în 1908 la Paris. Pentru a sublinia cât de importantă era, trebuie menţionat faptul că trenul care circula pe relaţia Dorneşti – Rădăuţi, avea oprire în dreptul fabricii, în locul numit de localnici „La Plop”. Tot perioadei austriece îi datorăm construirea liniei ferate Dorneşti – Rădăuţi ( 17octombrie 1889) cu staţii La Plop, Gara mică (lângă parcul central) şi Gara mare.

În 1835 în Rădăuţi exista o fabrică de hârtie, al cernăuţeanului Johann Eckert. Pentru că oraşul e în apropierea zonei forestiere, existau numerease gatere,precum şi o fabrică de ferăstraie „Bucovina” (1908) – distrusă de ruşi în primul război (1917). La câţiva ani după primul război mondial a fost înfiinţată şi prima fabrică de mobilă din Rădăuţi. A existat de asemenea şi o fabrică de săpun şi una de perii şi pensule (înfiinţată chiar de un orb, Bruk Kom).

După 1930 apar noi cartiere în partea sudică a oraşului (Bogdan Vodă, Eminescu, Kogălniceanu, Daciei, Oltea Doamna, Petre Liciu, Tudor Vladimirescu, Alecsandri) În perioada comunistă sau construit fabricile de mobilă, tricotaje şi de scule. S-au modernizat şi construit noi cartiere rezidenţiale: Stadionului, Hipodrom, Oborului, Aleea Primăverii. O parte din vechiul centru a fost modernizat, făcându-se totodată şi o sistematizare a acestuia.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Zona veche ,,Patrulater” – Municipiul Rădăuți”

Nu sunt detalii