• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu

Istoria Teatrului Național din București ne dovedește că Giurgiu este un spațiu generos pentru artă în general. Acest lucru se întampla pentru că, printre societarii Teatrului din București se aflau doi giurgiuveni: Costache Serghie și Constantin Dimitriade. Tot din Giurgiu au plecat George Vraca și Eugenia Bădulescu care au fost primii actori de film din România precum și fiica lui Constantin Dimitriade, actrița Aristiza Romănescu. În pofida „genei” teatrale, până la mijlocul anilor ’60 al secolului trecut, Giurgiu nu a avut o casă sau un palat al culturii. Cu atât mai puțin un teatru profesionist. Implicit, spectacolele școlare și de amatori aveau loc în cinematografe, iar trupele ambulante se produceau tot aici. Abia în 1966 a fost inaugurată actuala clădire a teatrului, ridicată în principal prin contribuţia financiară şi cu forţă de muncă a Şantierului Naval, cea mai puternică unitate economică din Giurgiu, la acea dată.

La Casa de Cultură a orașului au urmat ani de emulație artistică graţie unora dintre cele mai importante colective bucureștene: Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul de Revistă, Teatrul de Operetă, Opera Română, Filarmonica „George Enescu” etc. Măcar una dintre aceste trupe vizita Giurgiul lunar, iar sala mare, cu 600 de locuri, devenea neîncăpătoare. În acea perioadă Sala mică, situată la etaj, adăpostea biblioteca orăşenească, mutată dintr-un spaţiu insalubru de pe Strada Gării. În 1981, după înfiinţarea judeţului Giurgiu, teatrul bucureştean „Ion Vasilescu”, avându-l director pe Radu Boroianu, este transferat aici şi actori cunoscuţi precum Hamdi Cerchez, Lucia Burcovschi, Stelian Cremenciuc sau Dumitru Răşchitor devin navetişti la Giurgiu. Lor li se alătură curând Mircea Creţu şi soţia sa, Anca Alecsandra, apoi Toma Vasile, un alt giurgiuvean care face pasul spre casă.

Cât timp a fost la Giurgiu, Teatrul „Ion Vasilescu” a oferit spectacole cu nume mari ale scenei româneşti, în frunte cu inegalabilul Dem Rădulescu, alături de care mai amintim pe Victoria Mierlescu, Virginia Rogin, Carmen Petrescu, Domniţa Mărculescu, Anca Szönyi (sau Anca S. Thomas), sora actriței Julieta Szönyi, Cornel Gârbea, Sile Marinescu, Aurelian Napu, Ştefan Hagima, Mihai Dobre, Geo Dobre, Ştefan Bărbulescu. În acea perioadă au existat, şi la Giurgiu, Secţia Folclor – cu maestrul Ion Albeşteanu, alături de soția sa Tița Ștefan, Mihai Căluşaru şi ansamblul lor) şi Secţia Revistă unde au activat Petre Geambaşu, Cornel Constantiniu, Lucky Marinescu, maestrul Valenţiu Grigoriu şi renumita sa orchestră. Din păcate, în câţiva ani majoritatea numelor grele de pe afişele teatrului au plecat la Bucureşti, astfel că imediat după Revoluție găsim teatrul ca o prezenţă discretă în peisajul giugiuvean, secţiile Estradă şi Folclor fiind desfiinţate.

Premisele unui nou început se conturează în 1991, când Mircea Crețu este numit director şi trece la reorganizarea teatrului şi reconfigurarea repertoriului, astfel încât să readucă publicul în săli. Un pas decisiv este realizat în 1993, când instituţiei i se atribuie numele „Teatrul Valah”. Spectacolele încep să acopere toată gama de preferinţe – de la antici şi clasicii dramaturgiei universale şi româneşti, la piese româneşti şi străine contemporane, de la dramă la comedia bulevardieră, fără a uita nicio clipă formarea spectatorilor de mâine – adică piesele de teatru pentru copii. Un an mai târziu, Mircea Creţu obţine mutarea bibliotecii orăşeneşti şi transformă sala de la etaj într-una de spectacole, actuala „Sală mică”. Piesele teatrului giurgiuvean se joacă la sediu şi în turnee cu mare succes, primesc distincţii şi aprecieri la festivaluri şi concursuri în ţară şi străinătate, transformând oraşul de la Dunăre într-un reper important în peisajul artistic naţional.

Organizarea „Festivalului internaţional al teatrelor din oraşele dunărene”, eveniment ajuns în 2016 la ediţia a XIX-a, este meritul aceluiaşi neobosit director Mircea Creţu. La prima ediţie, desfăşurată sub titulatura Festivalul Internaţional „Zilele Teatrului Valah al Românilor de Pretutindeni” au fost invitate trupe din Moldova, Serbia, Bulgaria, Albania, Ungaria, Austria, Canada, SUA, Germania. De atunci până în prezent, în prima parte a fiecărei stagiuni, pe scena din Giurgiu au urcat trupe remarcabile precum Teatrul „Slavija” din Belgrad şi „Sterija” din Vîrşeţ, Teatrele „Mihai Eminescu” şi „Satiricus” din Chişinău, Teatrul „Sava Ognianov” din Ruse, Teatrul „Sava Dobroplodnie” din Silistra, Teatrul „Neline” din Bratislava, Teatrul „Bartok” din Dunaujvaros, Teatrul „Pygmalion” din Viena, iar din ţară Naţionalul bucureştean, „Nottara”, Teatrul de Comedie, Teatrul „Masca”, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi etc.

Renaşterea teatrului la Giurgiu este legată, fără îndoială, de numele celor care s-au aflat la conducerea sa – Mircea Creţu (1991-1997 şi 2005-2008), Livius Rus (1997-2000 şi 2003-2005), Violeta Teaşcă (2000- 2003), Cosmin Creţu (2008-2010 şi manager în funcţie din primăvara lui 2016), Mircea M. Ionescu (2010- 2016) – şi care au ştiut nu doar să selecteze un repertoriu adecvat publicului local, dar au închegat un colectiv artistic şi tehnic extrem de valoros pentru un oraş de provincie mic. Începutul anului 2009 a adus o transformare notabilă – schimbarea statutului instituţiei dintr-una de repertoriu într-una de proiect, schimbare chemată să răspundă unor legităţi specifice pieţei. Dispare colectivul artistic, însă proiectele artistice promit tot mai mulţi actori de succes ai momentului, ceea ce stârneşte interesul publicului.

În ciuda dificultăţilor financiare majore şi a noului tip de abordare a actului artistic, deschiderea stagiunii 2010-2011 a marcat încă un punct de cotitură în viaţa teatrului giurgiuvean, prin orientarea repertoriului (aproape în exclusivitate) spre dramaturgia românească, de către dramaturgul şi publicistul Mircea M. Ionescu, manager-director în acel moment. Un an mai târziu, tot la iniţiativa directorului, instituţia îşi schimbă numele în Teatrul „Tudor Vianu”. Regizori şi actori de valoare ai scenei naţionale, alături de cei câţiva actori giurgiuveni rămaşi în oraş, ţin capul de afiş, cu succes, timp de cinci ani. Revenirea la conducerea teatrului a actorului Cosmin Creţu, pentru un nou mandat de manager, aduce o nouă orientare a teatrului către spectator, prin spectacole de exterior, în parcuri şi zone pietonale ale oraşului, o întinerire semnificativă a trupei artistice implicate în proiecte şi o diversificare a genurilor abordate.

Performanţele artistice ale teatrului giurgiuvean au fost răsplătite cu numeroase trofee şi premii obţinute în ţară (festivaluri de la Galaţi, Brăila, Piteşti, Bacău) şi străinătate Republica Moldova (Chişinău, Bălţi), Albania (Elbasan), Bulgaria (Ruse, Vidin Silistra, Shumen), pentru regie, scenografie şi interpretare. Anul 2016 reprezintă un reper important în istoria Teatrului „Tudor Vianu” şi datorită amplului proiect de reabilitare şi modernizare finanţat de Consiliul Judeţean Giurgiu. Graţie acestuia, cele trei spaţii de spectacol – Sala mare (400 de locuri), Sala mică (78 de locuri) şi Sala atelier (80 de locuri) – oferă condiţii dintre cele mai bune atât spectatorilor, cât şi creatorilor actului artistic, iar clădirea în sine conferă siguranţă şi confort.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Teatrul „Tudor Vianu” – Municipiul Giurgiu”

Nu sunt detalii