• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Centrul National de Informare si Promovare Turistica

Viitorul voievod s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite deosebite de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Tatăl lui Ioan a fost un roman sau cuman iar bunicul se numea Șerb/Csorba. Mama lui Ioan a fost Erzsébet Morzsinai (Elisabeta de Margina), despre care se spune că ar fi fost de origine greacă și chiar înrudită cu basileii Bizanțului.

Iși începe cariera militară intrând în serviciul despotului sârb Ștefan Lazarevici, urmând apoi perioada în care a colaborat cu Filippo Scolari, condotier italian intrat în slujba regelui Ungariei. La moartea florentinului, în anul 1430, va intra în slujba directă a regelui pe o perioadă de un an.

Întra anii 1431 – 1433 călătorește în Italia definitivându-și aici pregătirea militară servindu-l pe ducele Milanului, Filippo Visconti. În anii 1436-1437 îl regăsim în Cehia în slujba regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, luptând pentru recunoașterea acestuia ca și rege al Cehiei. În anul 1438 este numit de către  Albert I de Habsburg, noul rege al Ungariei, ca și ban de Severin. Aceasta este prima funcție importantă deținută, în anul 1441 devenind voievod al Transilvaniei, iar întra anii 1446-1453 a fost guvernator al Ungariei.

Venirea pe tron în anul 1453 a lui Ladislau al V-lea Postumul îi aduce funcția de căpitan general al Ungariei. Această fulminantă carieră politică este dublată de una militară nu mai puțin spectaculoasă; luptă cu turcii în numeroase bătălii, din care  amintim: lupta de la Sântimbru – 1442, Sibiu -1442, Valea Ialomiței -1442, ,,Campania cea lungă” septembrie 1443 – februarie 1444, Varna – noiembrie 1444, Kossovopolje– octombrie 1448. Aceste bătălii purtate sub semnul unor sorti schimbători, vor avea și un apogeu: bătălia de la Belgrad din iulie 1456, dusă împotriva cuceritorului Constantinopolului, Mahomed al II lea. Lupta s-a încheiat cu o victorie a armatei creștine conduse de Ioan de Hunedoara, fapt ce a întârziat cu aproape 70 de ani pătrunderea Imperiului Otoman spre centrul Europei. Dar această victorie a fost plătită scump de eroul transilvănean: la 11 august 1456 moare răpus de ciumă în tabăra de la Zemun.

Este înmormântat în Catedrala Catolica ,,Sf. Mihail” de la Alba Iulia, piatra sa de mormânt fiind păstrată până astăzi în acel locaș. Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obţinută de Iancu de Hunedoara ca fiind ”cel mai fericit moment al vieţii sale” numindu-l „atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”.şi a decretat, printr-o bulă papală emisă pe 6 august 1456, ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la ora 12.00. Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod tradiţional sărbătoririi internaţionale a victoriei în bătălia de la Belgrad, contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului.

Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”. Până și sultanul Mahomed al II-lea i-a adus omagiul său: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om.”

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Statuia lui Ioan de Hunedoara – Municipiul Hunedoara”

Nu sunt detalii