• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa:

Viaţa pustnicească de aici a început, aşa cum arată înscrisurile vechi, la 1524, când la umbra Muntelui Cotumba, de la care mănăstirea de azi a şi împrumutat numele, pe un platouaş înconjurat de brazi seculari, s-a ridicat o bisericuţă de lemn.

Acela a fost şi primul schit, slujind ca loc de închinare schimnicilor care l-au ctitorit. Primul aşezământ a fost un schit de şapte pustnici. Sus, pe vârful de munte din spatele bisericii, erau vreo şapte peşteri. Se spune că în timpul săptămânii schimnicii se nevoiau în acele peşteri. Coborau la biserică numai o dată pe săptămână, duminica, să participe la Sfânta Liturghie, se împărtăşeau şi plecau din nou. Apoi, după cum se ştie din istorie, aici niciodată, în decursul timpului, n-au fost mai mult de şapte călugări sau maici.

Pe la 1600, tătarii au călcat Valea Trotuşului, spulberând şi pârjolind totul în cale. Bisericuţa Schitului Cotumba a ars din temelii, chiar în timpul slujbei, când călugării se aflau înăuntru. Locul, sfinţit cu sânge mucenicesc, a rămas pustiit până la 1763, când, „la îndemnul vel-paharnicului Grigorie Crupenschi, în zilele prealuminatului domn Grigore-Voievod“, s-a ridicat pe ruina vechiului schit de lemn bisericuţa de zid cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“, ce stă în picioare şi astăzi. Dârză, dreaptă, cuminte, asemeni unei făclii nestinse.

Grigorie Crupenschi s-a îngrijit să fie adus, tocmai de la schitul de pe Lapoş, de lângă Dărmăneşti, un călugăr vestit, Pahomie, cel care a pus bună rânduială vieţii monahale de la Cotumba, fiind şi primul stareţ consemnat în istoria locului.

Până la 1916, nimic n-a tulburat nici tihna, nici rugăciunile schimnicilor. Primul Război Mondial a lăsat, însă, urme pe trupul bisericuţei. „Distrusă în războiul de la 1916, a fost restaurată de Comisiunea Monumentelor Istorice, cu ajutorul poporului şi cu sprijinul domnului general Rossetti“, stă consemnat în istoricul găsit în piciorul Sfintei Mese din Altar.

Bisericuţa a fost schit de călugări până după Primul Război Mondial. Apoi, într-un anuar din 1936 apare informaţia că deja schitul se transformase în mănăstire de maici. Aşa a rămas până în 1961, când, în urma odiosului decret dat de autorităţile comuniste, mănăstirea a fost închisă.

A rămas pustiită până prin 1970. Timp de 10 ani a fost biserică de parohie, slujind comunităţii satului Cotumba. „Pe toată Valea Trotuşului, de la Comăneşti încoace, cale de 25 de kilometri, nu existau, pe-atunci, decât două biserici. Oamenii aduceau mortul până aici cu căruţa cu boi. Făceau câte 3-4 zile pe drum“, explică părintele Teodor.

Pe valea râului Trotuș, la istorica graniță dintre Regatul României și Transilvania Imperiului Austro-Ungar, ca un avanpost al ortodoxiei, în secolul la XVIII-lea a fost construită o mănăstire.

Localizată în apropierea pasului Ghimeș, care făcea legătura cu Ardealul, mănăstirea Cotumba era gândită de către domnitorii moldoveni ca loc de popas al negustorilor și al călătorilor. Această realitate istorică este confirmată de numele comunei în care mănăstirea își desfășoară astăzi activitatea.  Agăș provenie de la cuvântul turcesc „aga”- persoană însărcinată cu strângerea vămii.

După desființarea graniței și a vămii prin unirea Principatelor Române, la Mănăstirea Cotumba au început greutățile. În anul 1864, aceasta a fost desființată de legea secularizării averilor mănăstirești.

Mica ctitorie cu hramul Sfintei Treimi, construită de vornicul Grigorie Crupenschi, a trecut în folosința comunității parohiale, supraviețuind, astfel, până astăzi. Locul de la fosta graniță nu a fost, însă, uitat. Astfel, în anul 1991, gospodarii din comuna Agăș și-au dorit, în poiană, o nouă mănăstire.

Într-un cadru natural încântător din munții Ciucului, pe malul râului Glodeț, niște măicuțe venite tocmai din capătul opus al țării, de la Mănăstirea Brâncoveni, județul Olt, au pus bazele unei noi mănăstiri, care să poarte același nume – Cotumba. Cu ajutorul localnicilor evlavioși, în scurt timp au fost construite cele trebuitoare, un mic paraclis, câteva chilii și o gospodărie anexă.

Anii următori au adus împlinirea unui vis pentru mica obște. O biserică măreață, în stil ștefanian  care se ridică astăzi în mijlocul mănăstirii Cotumba. Chiar dacă granița de acum nu mai desparte frații din cele două provincii istorice, Mănăstirea Cotumba stă de pază. O pază duhovnicească, spre a nu fi pierdute credința și tradiția din aceste locuri.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Mănăstirea Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” – Agăș”

Nu sunt detalii