• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Călător prin România

Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” funcţionează în fostul conac al renumitei familii boiereşti Rosetti-Tescanu şi are statut de monument istoric. Edificiul a fost construit în 1880 într-un frumos parc dendrologic, situat într-o zonă colinară, la 37 km de oraşul Bacău, în proximitatea satului Tescani.

După întâlnirea Marucăi Cantacuzino, născută Rosetti Tescanu, cu George Enescu, în 1909, marele muzician a venit aici deseori, lăsându-se inspirat de frumuseţea peisajelor. Bunăoară, la Tescani a definitivat capodopera sa lirică, Oedip, pe care a dedicat-o Marucăi.

Aflată în comuna Tescani, în vestul municipiului Bacău, într-o armonie perfectă cu natura, casa este o oază de cultură ce ne conduce pe urmele lui George Enescu, la vârsta maturităţii creative. Marele muzician a fost prezent la acest conac mai întâi ca invitat la serile muzicale, iar apoi ca soţ al Marucăi. Cei doi s-au cunoscut în 1909 şi s-au căsătorit în 1937. În această perioadă şi până la plecarea definitivă din ţară, în 1946, Enescu îşi petrecea timp de câteva luni pe an la acest conac, unde se inspira din frumuseţea locului. Se spune că aleea cu plopi a parcului este cea care i-a inspirat marelui muzician finalul apoteotic al capodoperei sale „Oedip”. În perioada lucrului la „Oedip”, Enescu a terminat la Tescani şi o serie de lucrări simfonice sau camerale, reprezentative pentru stilul de maturitate al compozitorului, între care: Simfonia nr. 2 în La major, op. 17 (1914), Cvartetul de coarde în Mi bemol major, op. 22, nr. 1 (1920), Sonata pentru pian şi vioară nr. 3, în la minor, în caracter popular românesc, op. 25 (1926).

Conacul, cu statut de monument istoric, influenţat arhitectonic de principalele stiluri şi curente ale vremii, a fost ridicat în anul 1880, în mijlocul unui parc dendrologic de aproximativ patru hectare, de către boierul Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897), cărturar şi om politic, personalitate culturală, îndeosebi prin scrierile sale în limba franceză. Edificiul a fost ridicat pe un nivel, având o faţadă impunătoare spre est, iar în spate un puternic zid de piatră. Datorită anumitor caracteristici ale construcţiei, dar şi amplasării sale, conacul a fost clasificat de către Vasile Parizescu, Preşedintele Asociaţiei Colecţionarilor din România, în categoria „micilor palate”.

Încăperile reprezentative ale casei sunt: sala mare, denumită „Oedip”, unde se găsesc agenda lucru a maestrului, din 1920, cărţi de vizită, facsimile ale unor manuscrise de partituri ori din corespondenţă; şi camera de zi folosită de Maruca, denumită sala „Jora”. Aceasta a adăpostit impresionanta bibliotecă cu peste zece mii de volume, de beletristică şi artă, unele unicat, inventariate şi clasate de Dumitru Rosetti, distrusă în toamna anului 1948. Astăzi încăperea expune fotografii şi documente reprezentative.

În anul 1947, Maria Cantacuzino-Enescu a decis să doneze conacul Ministerului Culturii, în vederea înfiinţării unui aşezământ cultural. Astfel, în 1970 casa a fost restaurată, fiind păstrat în mare parte din mobilierul original şi pianul la care a interpretat Enescu, iar în 1980 a fost inaugurată „Casa Memorială Rosetti – Enescu”. Din 1990 a funcţionat aici Centrul de Cultură Tescani, iar din 1993, Centrul de Cultură „Rosetti Tescanu – George Enescu”. După anul 2006, conacul din Tescani a devenit secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”, iar în prezent găzduieşte evenimente culturale, tabere internaţionale de pictură şi de filosofie, dar şi recitaluri private de pian.

Pot fi admirate aici obiecte ce au aparţinut marelui compozitor George Enescu şi soţiei sale, între care: piese de mobilier original Louis XV, pianul, ochelarii, bagheta de dirijor ce au aparţinut maestrului, sau vioara „Bernadel” primită de acesta drept premiu la terminarea Conservatorului din Paris în iulie 1899. Conacul de la Tescani deţine şi o galerie de artă alcătuită din opere ale artiştilor care participă la tabere de creaţie precum şi spaţii de lectură, studiu, audiţie, sală de conferinţe; dar şi estrada în aer liber din parcul conacului unde se desfăşoară anual Festivalul „Enescu – Orfeul Moldav”.

Casa de la Tescani rămâne un punct de atracţie pentru cei ce vor să admire frumuseţile care l-au inspirat pe marele nostru compozitor. Într-un ultim popas la casa de la Tescani, în iulie 1946, înainte de a părăsi definitiv România, George Enescu a notat şi semnat pe o bucată de hârtie „Ultima dorinţă”, prin care cerea să fie înmormântat la Tescani alături de soţia sa Maria.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Conacul Rosetti-Teșcanu – Teșcani”

Nu sunt detalii