• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Adevarul

Monumentul funerar aferent mormintelor acestora este unul dintre cele mai vizitate din cimitirul Bellu de către tineri îndrăgostiţi, monumentul fiind realizat de către sculptorul italian Rafaello Romanelli. Monumentul reprezintă un bărbat în genunchi care plânge la căpătâiul unei femei: bărbatul îl reprezintă pe Constantin Poroineanu.

Constantin Poroineanu a fost un filantrop prin gesturile sale numeroase de generozitate. Pe tot parcursul vieţii sale, el a avut mereu grijă faţă de cei mai puţin favorizaţi de soartă, oferind des ţăranilor şi copiilor săraci ajutoare băneşti sau în natură. Personalitate distinsă, politician – liberal convins, el a fost ales timp de nu mai puţin de zece legislaturi în Parlament din partea judeţului Romanaţi (parte a judeţului Olt de azi) pe care l-a reprezentat cu cinste şi onoare. Deşi este văzut ca ”fiu” al Romanaţiului, el s-a născut la Târgovişte în anul 1843,într-o familie extrem de onorabilă, fiind fiul sărdarului Sache Poroineanu (unul dintre cei mai bogaţi moşieri din judeţul Dâmboviţa) şi al Elenei Poroineanu, născută Jianu (fiica lui Ştefan Jianu din Caracal) – după mama sa, el se înrudea cu familia boierilor Jieni.

Provenind dintr-o familie foarte înstărită, Constantin Poroineanu ar fi putut să îşi facă toate studiile peste hotare, dar a preferat ca prima parte a acestora să le urmeze în ţară şi abia apoi a ales să respecte ”cutuma” vremurilor şi să plece la Paris, unde şi-a desăvârşit studiile devenind avocat. La întoarcerea în ţară s-a alăturat tatălui şi s-a ocupat de bunul mers al afacerilor familiei, majoritatea fiind în agricultură. In perioada de început a vieţii lui Constantin Poroineanu pe meleaguri străine, acesta ar fi avut o aventură cu o frumoasă franţuzoaică. Acesta ar fi punctul de cotitură ce i-a adus moartea, mulţi ani mai târziu, atât lui, dar şi membrilor familiei sale.

Pe când se afla la studii în capitala Franţei, Constantin Poroineanu, pe atunci student, s-ar fi îndrăgostit de o pariziancă cu care a avut o aventură, deşi el era căsătorit în ţară şi avea chiar şi un băiat – Sergiu. Poroineanu s-a întors însă în ţară la familie, continuându-şi viaţa şi afacerile din agricultură şi politică. Viaţa şi-a urmat cursul, iar fiul său a ajuns, după ani, să îi calce pe urme tatălui: a plecat la Paris pentru a-şi termina studiile. Iar povestea se repetă: ajuns aici, fiul lui Constantin Poroineanu se îndrăgosteşte şi el de o studentă pariziancă ce fusese crescută doar de mamă, tatăl părăsindu-i dinainte de naşterea ei. De data aceasta, cei doi tineri se căsătoresc la Paris şi, ulterior, fiul o aduce pe proaspăta lui soţie acasă, în România, pentru a-i cunoaşte părinţii. Doica băiatului şi-ar fi dat însă seama, punând cap la cap anumite detalii – printre care poveştile lor de viaţă, trăsăturile fizice şi de comportament etc. – că fiul şi nora lui Constantin Poroineanu sunt, de fapt – fraţi, fata fiind nimeni alta decât fiica lui Constantin Poroineanu din aventura sa de pe vremea când el fusese student la Paris

Aflând durerosul adevăr că sunt frate şi soră, cei doi tineri nu au putut suporta şocul veştii. Au mers în parcul din centrul oraşului Caracal, parc ce fusese donat Primăriei din localitate cu ani buni înainte chiar de către tatăl lor, Constantin Poroineanu, şi, aici, s-au sinucis. Mai întâi, Sergiu a împuşcat-o pe soţia sa, care se dovedise a fi sora lui, iar, apoi, s-a împuşcat şi el. Asta se întâmpla în toamna anului 1908. Drama ce îi lovise familia l-a zdruncinat atât de mult pe Constantin Poroineanu încât acesta, imediat după cele mai sus-menţionate, şi-a făcut testamentul şi, a doua zi după acest procedeu legal, s-a spânzurat.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Cavoul familiei Poroineanu – Cimitirul Bellu”

Nu sunt detalii