• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Monumente uitate

Erdélyi István construieste în Gorneşti, între 1462 și 1465, un castel medieval cu cinci turnuri, înconjurat de un șanț de apărare alimentat cu apă din râul Mureș. Accesul în castel se făcea pe un pod de cărămidă ce se continua cu un pod mobil. În 1477, un document emis de cancelaria lui Matei Corvin menționează castelul sub numele de Castrum Nostrum (regis) Gernyezegh. Domeniul intră în posesia familiei Teleki în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, prin Mihály Teleki de Szek – cancelar al Transilvaniei în timpul lui Apafi Mihály și una dintre personalitățile influente din jurul principelui. Apafi i-a dăruit domeniul și castelul de la Gornești în 1675.

Între 1686 și 1687, Teleki face mai multe modificări la castelul său din Gornești, printre care înălțarea unei noi aripi, supraînălțarea și decorarea turnurilor cu piatră sculptată în stilul Renașterii transilvănene. În memoriile sale amintește și de gradinile sale de flori și legume. Teleki Mihály moare în 1690 în bătălia de la Zărnești iar istoria domeniului de la Gornești trece la următoarea generație, reprezentată de familia ultimului fiu al acestuia, contele Teleki Sándor.

Teleki László, fiul lui Sandor, datorita faptului ca parintii sai locuiau la castelul din Gornesti, se va stabili împreuna cu soția sa pe domeniul din Țelna. Aici, Eszter Ráday, sotia lui Laszlo, alcatuiește o importantă bibliotecă, în parte din cărțile moștenite la moartea mamei ei, contesa Klára Kajali. Renumită pentru colecția de peste 200 de volume și pentru erudiția sa, Eszter Ráday a fost, alături de poeta Kata Bethlen, „o importantă doamnă a culturii transilvănene”.

Între timp, castelul de pe domeniul din Gornești devenea treptat nelocuit și nelocuibil. După ce mama sa vitregă moare pe domeniul său de la Țelna în 1749, iar tatăl său moare la Alba Iulia în 1754, și probabil impulsionat de lucrările cumnatului său la Pécel, contele Teleki László hotărăște să transforme castelul medieval și domeniul de la Gornești într-o elegantă reședință nobiliară în stil baroc. Alege pentru aceasta același arhitect pe care cumnatul său, Gedeon Ráday, îl contractase pentru reședința din Pécel – Andreas Mayerhoffer. Planurile pentru noul palat au fost întocmite între anii 1769 și 1772 iar în 1772 a început demolarea vechiului castel. Între timp, în 1771, Andreas Mayerhoffer moare la Budapesta iar lucrările acestuia sunt preluate de fiul său, Johan Mayerhoffer.

În 1778, Teleki László moare la Gornești iar, la acea vreme, corpul central al palatului era aproape terminat. Însă lucrările la ansamblu erau departe de a fi gata și vor fi continuate de fiul cel mare al contelui, József. Teleki József continuă lucrările începute de tatăl său pe domeniul de la Gornești. În paralel cu lucrările la clădirea palatului, contele amenajează în spațiul dintre vechiul șanț de apărare și palat, între 1789 și 1792, o grădină franceză, foarte diferită de grădinile baroce ale vremii din Ungaria de Vest, cu partere de flori inspirate din motivele artistice ale etnografiei maghiare. În 1790 se construieste și sera, sau „Marea casă a florilor”. La moartea lui Teleki József în 1796, în castelul său din Szirak, lucrarile începute la reședința din Gornești erau terminate, palatul baroc construit în totalitate și înconjurat de o frumoasă grădină franceză.

Palatul a fost construit în stilul palatelor Grassalkovich. Are plan în formă de U, cu un pavilion central decroșat, în trei axe. Clădirea are subsol, parter, etaj și pod. Aripile palatului formează o curte de onoare amplă, orientată spre parc. Decorația fațadelor este simplă, singurul care primește mai multe ornamente fiind pavilionul central. Acesta este decorat pe fațada principală cu pilaștri dubli cu capiteluri ionice și ferestre în arc, decorate cu ornamente rococo, deasupra cărora se află câte o altă fereastră, de formă ovală. La începutul secolului XX, palatul găzduia și colecția de ilustrate și biblioteca de peste 6000 de exemplare a exploratorului Teleki Samu, descendentul fondatorului bibliotecii Telekiana.

La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, clădirea a fost jefuită și biblioteca distrusă (o parte din cărți au fost salvate și se păstrează în Biblioteca Teleki din Tg. Mureș și la Muzeul Aradului). În 1949 ansamblul a fost naționalizat iar în 1956, după o epidemie de tuberculoză, a fost transformat în preventoriu TBC pentru copii. Între 1961 și 1962 clădirea a fost renovată pentru a servi noii funcțiuni. Pe parcursul anilor, s-au făcut diferite modificări și renovări, printre care încălzirea centrală și închiderea porticului de la parter cu ferestre (1991), înlocuirea unora dintre ferestrele vechi și pictarea dormitoarelor copiilor. Interiorul păstrează însa sobele, candelabrele, tâmplăria și stucaturile originale.

Ansamblul a fost retrocedat în 2006 și a intrat efectiv în posesia urmașilor din familia Teleki în 2011. În prezent, aceștia doresc restaurarea palatului și parcului și introducerea lor în circuitul turistic. O dată pe an, o echipă de tineri voluntari (printre care istorici și peisagiști) organizează „Ziua Castelului”, oferind expoziții tematice și ghidaje gratuite în română și maghiară.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Castelul Teleki – Gorneşti”

Nu sunt detalii