• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Fundatia HAR

Biserica veche de lemn reprezinta un adevarat tezaur pentru cultura romaneasca. Lăcaş de închinare de la sfârşitul veacului al XVI-lea, mica biserică zidită din grinzi masive de stejar, cu un plan arhitectural astăzi rar, se numără printre monumentele salvate. În 2013, Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, a fost resfinţită la Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, noul său amplasament, chiar cu acest hram, primul pe care l-a purtat la începuturile ei.

Lucrările de demontare a lăcaşului şi de extragere a celor două timpane cu pictură în frescă, în vederea restaurării şi reamplasării bisericii într-o nouă locaţie, însoţite de o temeinică cercetare de arhivă, au scos la lumină o parte a îndelungatei şi captivantei sale istorii. Descoperirea pisaniilor originare sub timpanul cu frescă dintre pronaos şi naos, restaurarea şi descifrarea acestora au oferit cele mai preţioase informaţii despre biserica de la Pietrari. Astfel, grinda masivă de lemn păstrează două inscripţii din două epoci diferite ale vieţii monumentului. Cea mai veche, incompletă, cu formulări în limba slavonă, tipice mediilor culte, precizează doar primul hram al bisericii: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“. Cea de a doua inscripţie, redactată de către pisarul David în limba română cu caractere chirilice, atestă rectitorirea bisericii la anul 1655, în timpul scurtei domnii a lui Constantin Şerban, într-un sat din nordul Olteniei, neprecizat, de către „Popa Vasilie cu satul“. Aşadar, până să ajungă în cătunul Cărpinişu al satului Angheleşti, la anul 1737, conform unei a treia inscripţii, prezentă pe o grindă exterioară a peretelui sudic, biserica a traversat alte două perioade de existenţă. Adesea, în nordul Olteniei, bisericile de lemn „călătoreau“. Când alături se înălţa o biserică nouă, de zid, mai trainică, vechea biserică de lemn era demontată şi dăruită unei alte obşti de creştini lipsite de lăcaş de închinăciune, din alt loc, nu foarte îndepărtat de cel originar. Moşnenii reparau biserica, o resfinţeau şi primeau în ea Sfintele Taine. Şi cum, în general, cam după o jumătate de veac se întâmpla o astfel de „mutare“ a unei biserici de lemn, se poate deduce că cea de la Pietrari a fost pentru prima dată ctitorită la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul celui de al XVII-lea, ca paraclis de curte boierească ori biserică a unei mănăstiri de pe Valea Otăsăului. Ea este, prin urmare, cea mai veche biserică de lemn atestată din Oltenia de Nord şi chiar din Ţara Românească.

Bisericuţa a ajuns la Pietrari în timpul păstoririi episcopului Climent, originar el însuşi din această localitate şi un sârguitor ctitor de biserici în locul de obârşie. Al doilea hram, pe care l-a primit la Pietrari, este „Sfântul Nicolae“. Inscripţia exterioară, de pe peretele sudic, îl menţionează pe „Ghe(o)rghe, fiul, popii Vâlcului“ drept ctitor al lăcaşului, înmormântat chiar sub acel zid. Descărcarea arheologică efectuată după demontarea bisericii a pus în evidenţă existenţa unui mormânt de preot chiar în locul indicat de inscripţie.

În anii 2009-2012, monumentul a fost demontat, transportat grindă cu grindă la Muzeul Satului Vâlcean şi restaurat într-o formă cât mai apropiată de cea originară, dat fiind faptul că, de-a lungul vremii, fiecare nouă ctitorire a adăugat noi elemente, unele nepotrivite, structurii bisericii. Intervenţia a fost realizată de Fundaţia HAR, în parteneriat cu Muzeul Judeţean Vâlcea, în cadrul proiectului „SALVart“, finanţat de guvernele Islandei, Principatului Lichtenstein şi Norvegiei, prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European. Lucrările de restaurare au fost coordonate de sculptorul Alexandru Nancu, plecat la Domnul la scurt timp după finalizarea acestei lucrări.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Biserica ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” – Bujoreni”

Nu sunt detalii