• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa:

Întins pe terasa de deasupra Siretului, satul Drăgești își are rădăcinile departe, în istorie. Primul document care face referire la așezarea de mai târziu datează de la 1489, fiind pomenite pe aceste pământuri două femei (posibil proprietare de pământuri) cu numele de Dragalina. De aici, se pare, s-ar trage și denumirea actuală a satului. Apoi, în secolul al XVI-lea, Alexandru cel Bun pomenește într-un act de danie numele satului Drăgești. Începând din secolul al XVIII-lea, de la recensământul din 1773-1774, satul Drăgești este pomenit ca sat de liuzi. La fel, în Condica liuzilor din 1803.

Legenda spune că în veacul al XVIII-lea, Burcheștii, avuți proprietari de pământuri și de păduri, exploatau lemnul cu gatere puse în mișcare de forța apelor. Pentru lucrătorii tocmiți la aceste gatere, dar și la transportul lemnului pe ape, ar fi ridicat, de altfel, și bisericuța. Cu lemn de pe loc, încheiată în cuie de lemn, păzită ca o cetate miniatu­rală de copacii ce-au odrăslit până azi. `Biserica a fost construită la 1773, în Drăgeștii de Sus, de către frații Gavril și Ursu Burchi, după cum stă consemnat pe clopote. Ei au adus aici și primul călugăr, Vîrlan Gafencu. De altfel, locașul a fost schit de călugări până pe la 1850. Abia după aceea a devenit biserică de parohie”, explică părintele Vasile Savin, parohul de la Drăgești – Dă­mie­nești.

Biserica de lemn cu hramul `Sfinții Voievozi” de la Drăgești – Dămienești este construită din bârne de stejar, încheiate la col­țuri `în coadă de rândunică” și așezate pe temelie de piatră de râu. La exterior, se remarcă brâul – frânghie răsucită, ce încinge, grijuliu, trupul mic și firav al bisericii. De altfel, brâul este singurul element arhitectural lăsat la vedere, pereții din bârne fiind căptușiți, încă din veacul al XIX-lea, cu scândură de brad. Acoperișul este din șindrilă, la fel ca la începuturi. Tot la exterior poate fi admirat portalul masiv, de la intrare, realizat din grinzi brute, de stejar, cioplite din bardă și frumos decorat cu motive vegetale: vrejul cu poame.

Ca elemente particulare ale stilului arhitectural, trebuie pomenite consolele de sub strea­șină, cioplite `în cap de cal”. Despre astfel de console, măiastru sculptate, v-am vorbit și în repor­tajele despre bisericuțele de lemn de la Tisa Silvestri sau Cucuieți (Solonț), din județul Bacău.

În decursul timpului, biseri­cuța a suferit o serie de modificări care, din fericire însă, nu i-au afectat forma inițială. La interior se remarcă în mod special peretele despărțitor, minunat sculptat, dar și cheile de boltă, decorate cu motive geometrice. De asemenea, bolțile prezintă o particularitate nemaiîntâlnită în bisericile de lemn ale Bacăului, baza bolților din naos și pronaos fiind decorată, așa cum aprecia și cercetătorul Dorinel Ichim, într-o `rețea de V-uri”.

Catapeteasma a păstrat suportul original, dar a suferit modificări în ce privește partea de pictură, la reparațiile din decursul timpului. Astfel, icono­stasul, precum și icoanele pe pânză de la baza catapetesmei au fost repictate la 1912.

 

Share sau like daca ti-a placut articolul:

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Biserica de lemn Sfintii Voievozi -Drăgeşti”

Nu sunt detalii