• General
  • Itinerariu
  • Excursia include
  • Pareri
  • Intrebari

Sursa: Călător prin România

Denumirea aşezării de la Praja, spun legendele, are rădăcini adânci în timp. Astfel, se spune că numele satului ar avea origine albaneză şi ar însemna „linişte“. Altă variantă susţine originea grecească a numelui Praja, care s-ar traduce în româneşte prin „blândeţe“. Nu se ştie care dintre variante e cea plauzibilă, dar este cert că ambele au o sămânţă de adevăr, traducând starea de pace şi de linişte pe care natura a ştiut a o zămisli pretutindeni.

Ridicată la 1830, de obştea de atunci a satului, bisericuţa a rămas până astăzi locul în care se adună comunitatea. Ascuns printre tăcutele coline tutovene, satul a îmbătrânit şi s-a împuţinat. În privinţa vechimii locaşului de lemn de la Praja există câteva variante. Astfel, în Anuarul Eparhiei Huşilor din anul 1934 se spune că bisericuţa ar fi fost ridicată la 1830. Acelaşi anuar menţiona cu doar câţiva ani mai târziu anul 1853 ca fiind cel care ar trebui luat în considerare în ceea ce priveşte datarea cu precizie a bisericii. Însă, singura inscripţie ce face referire la un an este cea descoperită pe un clopot mic, păstrat şi acum în inventarul locaşului de lemn de la Praja, care pomeneşte anul 1810. Prin urmare, dacă am lua în considerare această variantă, ar însemna că bisericuţa ar fi fost ridicată la 1810, iar în 1830 şi 1853 ar fi avut loc doar anumite lucrări de reparaţie şi întreţinere. Ultimele intervenţii de refacere şi consolidare au avut loc în urmă cu trei ani, sub atenta îndrumare a părintelui paroh Ionuţ Corobană, biserica regăsindu-se pe lista monumentelor istorice de interes local din judeţul Bacău.

Biserica de lemn „Înălţarea Domnului“ de la Praja este construită din bârne zdravene, de stejar, cioplite numai din bardă, aşezate pe o talpă de stejar şi pe o temelie de piatră. Bârnele, dispuse orizontal, sunt încheiate la colţuri „în coadă de rândunică“. La exterior, bârnele au fost tăbănuite cu scândură, cu ocazia primei reparaţii, aceasta fiind reînnoită în mai multe rânduri în decursul timpului. Iniţial, acoperişul a fost de şindrilă. Din cauza greutăţii de a procura un astfel de material şi a lipsei meşterilor lemnari care să lucreze draniţa, acoperişul are astăzi o învelitoare de tablă.

Exteriorul nu oferă detalii arhitecturale spectaculoase, din cauza scândurilor care acoperă frumuseţea bârnelor. Cu toate acestea, este demn de reţinut faptul că bisericuţa de la Praja este singurul locaş de lemn cu abside dreptunghiulare din judeţul Bacău.

La interior, bârnele nu au fost acoperite cu scândură, ci doar vopsite, astfel că pot fi observate aproape toate detaliile arhitecturale: încheierea „în coadă de rândunică“, acolada delicat incizată „în unghie“ a peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos, precum şi bolţile, ale căror calote despărţite de nervuri desenează geometrii şi volume numai de meşterii lemnari ştiute.

O parte dintre icoanele catapetesmei, pictate pe pânză, au fost schimbate cu altele noi, în 1975. Din iconostasul original se mai păstrează doar icoanele împărăteşti şi un registru din partea de jos. deosebită valoare. De asemenea, în inventarul bisericuţei de la Praja se găsesc şi mai multe cărţi bisericeşti vechi.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

Nu sunt detalii.

Nu sunt detalii.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

There are no reviews yet.

Fii primul care lasă un review la “Biserica de lemn ,,Înălţarea Domnului” – Praja”

Nu sunt detalii