Mit, cultură, tradiție sau …ie ?

Nu de mult timp, modelul iilor din România a aparut pe marile scene de modă din întreaga lume, în lumea reflectoarelor, în atenția tuturor. Un obiect vestimentar care cândva însemna îmbrăcămintea de zi cu zi de la sate, astăzi este ceva unic, cu un mesaj care se dorește a fi transmis din generație în generație.

Ia, frumoasa cămașă destinată femeilor și confecționată din in, bumbac sau borangic, este din ce în ce mai prezentă pe străzile marilor orașe, în birourile multinaționalelor sau în școli. Este posibil ca în adâncul sufletului să tânjim după libertatea de la sat? Să înclinam după simplitatea vieții rurale sau este ceva ce ține de gustul fiecăruia ?

Răspunsul vine chiar de la o cunoscătoare a iei, Profesorul Universitar Varvara Buzilă, de la Universitatea Babeș-Bolyai care spune: „Purtăm ii ca să ne identificăm cu etalonul frumuseţii, bunătăţii şi fericirii populare „.Totusi, dacă răspunsul doamnei profesor nu este suficient, este necesar să pătrundem în tainele iei.

Trebuie înțeles, încă de la început, că fiecare parte a iei are o semnificație aparte și un mesaj de transmis. Elementele de bază din compoziția iei sunt: umărul (cusătură ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogatdecoratăpe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nicio altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pepiept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material). Pe lângă acestea și alte elemente sunt necesar a fi luate în seamă:

  • Motivele de pe ie arată modul în care casele erau dispuse în satul din care venea fata respectivă. Altele aratau din ce familie făcea parte respectiva fată. Se credea, din bătrâni, că femeile își alegeau singure însemnele de pe ie pentru a se regăsi cu familia pe celalalt tăram, cel al morții;
  • Bineînțeles că și de această dată culorile au o importanță deosebită deoarece sunt specific zonei geografice în care a fost realizată ia, dar și adaptate vârstei femeii care urma să o poarte, precum și statutului social al acesteia. Fetele tinere din sat, nemăritate, preferau iile vessel colorate (combinații de roșu, galben, roz sau alte nuanțe deschise), în timp ce culorile sobre (negru, maro, verde închis, auriu) erau favoritele femeilor mature și care aveau un anumit statut social. Aceste culori erau considerate adecvate vârstei proprietarei, făcând cinste unui trai purtat cu decență;
  • Cusătura, un alt element deosebit, diferă în funcție de regiune. Cusăturile se practicau pe pânze dintre care cele mai vechi din in sau cânepă țesută în casă și pe întreg cuprinsul României: din tort în tort în Oltenia, din fuior în fuior în Muntenia, Dobrogea, Moldova și din pânză groasă în Maramureș, Țara Oașului, Țara Lăpușului. Trebuie spus că fetele nu aratau ia până nu era gata de frica celorlalte fete din sat pentru ca acestea din urmă puteau să-i fure ideea.

Orice femeie din lume care îmbracă o ie se poate transforma într-o zână. Orice româncă este născută zână pentru că aici s-a cusut pe cămaşă povestea lumii. Orice româncă, dacă îmbracă o ie , poate spune povestea ţării sale. Orice româncă, dacă îşi iubeşte ţara, poate spune măiastru povestea IEI.

Share sau like daca ti-a placut articolul:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Facebook
Facebook
Instagram
Pinterest
Pinterest
LinkedIn